Pe vremea când îmi scria Alexandra că-și dorește să-i fac eu buchetul pentru cununia civilă eram la Cluj Napoca și nu știam că mă voi întoarce la Mangalia. Plănuiam în fel și chip cum voi face să ajung acasă, însă timpul le-a rezolvat pe toate. Au fost de-ajuns un schimb de poze pe Facebook și o întâlnire ca să înțeleg ce-și dorește și să o fac fericită. Ea ca ea, dar fericirea mea nu o pot descrie. Momentul în care mireasa își vede buchetul și este mai frumos decât își imagina este de nedescris, și când te gândești cu cât drag ai muncit la el după o zi de grădinărit… ai o satisfacție maximă. Vă doresc din suflet să trăiți și voi acest sentiment!

Totul a început în studenție când am lucrat part-time într-o florărie unde am învăţat baza floristicii (ce-s ăia bureţi florali şi cum se udă, cum se taie florile, că buretele floral nu trebuie să se vadă niciodată într-un aranjament, etc.), am făcut aranjamente florale, lumânări de botez, cocarde (Doamne, câtă migală la ele!), brăţări, cu buchetele însă nu prea le aveam că nu-mi erau mie lucrurile clare-n minte, nu înţelegeam pur şi simplu cum să le fac astfel încât să arate bine. Mi-era greu și să leg 3 garoafe astfel încât să arate bine, la modul ăsta eram.

Prima dată am auzit de aceste metode în anul 3 de facultate când făceam cercetări pentru lucrarea de licenţă, toată ziua citeam fel şi fel de studii despre orhidee şi creşterea lor şi ici-colo erau menţionate şi aceste metode. Bineînţeles că imediat am vrut să ştiu mai multe şi am şi încercat semi-water culture, însă fără succes pentru că nu eram pregătită atunci să le acord atenția necesară.

De curând am primit la seră un grup de vreo 10 orhidee bolnave, vai de capul lor, cu arsuri solare pe frunze, păduchi la greu, rădăcini putrezite, frunze deshidratate, ce să mai zic… în ultima fază.