N-am mai scris de pe 22 Aprilie, ceea ce înseamnă că atunci a fost ultima zi ploioasă în care nu am putut lucra pe teren. De atunci şi până acum am plantat pomi, flori, am înverzit parcuri, am amenajat sensuri, am luminat grădini şi am întins rulouri de gazon. Multe. Mii de metri pătraţi. Şi am tras nişte concluzii pe care vreau să le împărtăşesc cu voi ca să-mi uşurez munca atunci când veţi dori şi voi gazon rulou.

În primul rând, gazonul rulou este alcătuit din PLANTE, mai multe tipuri de ierburi (pe înţelesul tuturor), în diferite proporţii în funcţie de destinaţia gazonului: de secetă, de umbră, tip sport, cu firul fin, etc.
În al doilea rând, gazonul rulou nu este altceva decât un gazon semănat în urmă cu 18-24 luni şi decopertat în formă de rulou pentru a putea fi uşor de montat în curtea ta.

Demult aveam acest subiect în gând, însă niciodată nu i-am găsit forma perfectă de exprimare. Butonând Facebook-ul am dat peste poza Andreei Vasile de la Taj Mahal. Evident, m-am uitat la grădina, ce arbori/arbuşti are şi cum sunt aceştia aranjaţi. Însă ce mi-a atras cel mai mult atenţia şi m-a determinat să scriu acest articol este că…arbuştii aceia nu-s tunşi perfect, nu au crescut la fel, nu-s identici.

Pun pariu ca unii dintre voi n-au luat nici macar o secunda in calcul aceasta ipoteza, oare “ce ne-am face fara plante”? De ce? Pentru ca uneori avem tendinta sa credem ca toate lucrurile ni se cuvin si ca tot ceea ce avem este absolut firesc si natural sa ne apartina. Oare chiar asa stau lucrurile? De multe ori nici nu realizam ca fara de acele lucruri poate chiar nu am putea supravietui. Si totusi, vine un moment in care ceva se schimba in tine, in jur, si te trezesti zicand “bai, ce chestie!” si brusc incepe sa-ti pese. Dar ce faci mai departe? Ce faci cand incepe sa-ti pese de lucrurile care te inconjoara? Eu cred ca ar trebui sa dai mai departe, sa deschizi si altora ochisorii si poate usor, usor, sa schimbati ceva in bine, impreuna.

De ce Gânduri la #25? Pentru că la 50 şi la 75 vreau să citesc ce-mi trecea prin minte la #25. Şi pentru că vreau ca tu, cel care mă citeşti, să ştii pe bune cine sunt şi ce gândesc. Şi da, voi ajunge la 75. De ce? Pentru că toţi oamenii care iubesc viaţa şi muncesc cu pasiune trăiesc mult.

Pentru ce sunt recunoscătoare la #25? Pentru tot. Pentru familie, pentru prietenii care au venit şi au plecat din viaţa mea şi care m-au ajutat să fiu cine sunt azi, pentru lecţiile învăţate, pentru oamenii pe care mi i-a scos în cale destinul (minunaţi sau nu), pentru că sunt apreciată de cine contează, pentru că am primit ceea ce mi-am dorit, pentru că am îndeplinit ceea ce mi-am propus, pentru că sunt înconjurată de oameni minunaţi, pentru că pot să împărtăşesc din cunoştinţele mele, pentru că sunt sănătoasă, pentru că stau la mare, pentru răsăritul pe care-l văd când plec spre muncă şi pentru apusul pe care-l văd când mă întorc de la muncă.

De ce trebuie să te gândeşti foarte bine la publicul căruia te adresezi înainte să-ţi deschizi o afacere? Pentru că de acolo îţi vor veni banii, acolo vei avea succes sau nu, aia îţi va ocupa tot timpul, degeaba sau cu folos…numai tu alegi!

Să vă dau un exemplu. De curând am decis să schimb veterinarul animalelor mele, după multe recomandări am găsit cabinetul cu medicul potrivit, însă ce să vezi? Programul de lucru este de la 10:00 până la ora 17:00, de luni până vineri. Bun. Dacă eu aş hotărî să deschid un cabinet veterinar m-aş gândi ce fel de clienţi îmi vor călca pragul. Primul lucru care-mi trece prin minte? Oamenii care lucrează, normal, nu? Al doilea lucru? Oamenii lucrează în mare parte în programul 8:00-17:00. Atunci… când vin la mine?
Eu când merg la veterinar cu animalele? Aşa ajung la ideea principală a articolului. Analizează comportamentul şi programul clienţilor tăi, cunoaşte-i, întreabă-i când preferă/pot să vină la tine. Eu aş prefera să lucrez doar sâmbăta şi duminica încontinuu dacă atunci ar dori majoritatea să vină, iar în timpul săptămânii să am liber.