Prima dată am auzit de aceste metode în anul 3 de facultate când făceam cercetări pentru lucrarea de licenţă, toată ziua citeam fel şi fel de studii despre orhidee şi creşterea lor şi ici-colo erau menţionate şi aceste metode. Bineînţeles că imediat am vrut să ştiu mai multe şi am şi încercat semi-water culture, însă fără succes pentru că nu eram pregătită atunci să le acord atenția necesară.

De curând am primit la seră un grup de vreo 10 orhidee bolnave, vai de capul lor, cu arsuri solare pe frunze, păduchi la greu, rădăcini putrezite, frunze deshidratate, ce să mai zic… în ultima fază.

Polenizarea orhideelor este unul dintre cele mai dezbătute subiecte prin rândul iubitorilor şi crescătorilor de orhidee, însă pentru a înţelege cum se pot înmulţi trebuie să înţelegem cum „funcţionează” ele. Despre îngrijirea lor am povestit AICI, iar despre înmulţirea vegetativă AICI. Acum a venit rândul să povestesc despre polenizarea orhideelor cu scopul de a obține fructe și semințe!
***Metoda de polenizare descrisă, împreună cu fotografiile, au făcut parte din lucrarea mea de licență la Facultatea de Horticultură București.

Caracterizarea botanică a orhideelor este un aspect foarte important de luat în seamă când ne gândim la înmulțirea acestora. Evident, de acest lucru mi-am dat seama abia după ce am terminat de scris articolul despre polenizarea orhideelor și am realizat că poate nu toată lumea cunoaște părțile componente ale orhideelor sau din ce sunt alcătuite florile lor cu totul și cu totul deosebite în lumea plantelor!

Citesc din ce în ce mai des tot felul de articole despre înmulţirea orhideelor şi… sunt multe articole. Scrise de oameni neinformați, ca să fiu politicoasă.

Singurul motiv pentru care ai vrea să înmulţeşti o orhidee ar fi de curiozitate, pentru că să fim serioşi, e 20lei o orhidee Phalaenopsis. Pe de altă parte e destul de dificil, durează mult timp şi plantele obţinute înfloresc, în cazul obţinerii din seminţe, după 3 ani (!!!). Şi o să vă convingeţi în continuare şi despre obţinerea lor din seminţe, nu-i chiar “floare la ureche”.