Înainte să ajung la ideea principală a acestui articol, aş vrea să vă spun câte ceva despre Agave. Genul (clanul, după cum ziceam aici) este originar din zonele aride ale Mexicului şi cuprinde plante perene (adică trăiesc mai multe sezoane), în ziua de azi fiind cunoscute aproximativ 208 specii. Nu sunt înrudite nici cu cactuşii, nici cu Aloe, deşi seamănă. La noi în ţara se pot planta afară în perioadele călduroase (Mai-Octombrie), iar pe perioada iernii trebuie protejate de îngheţ. Singura menţiune legată de întreţinere este că NU trebuie udate des, ele fiind plante foarte rezistente la secetă.

Întrebuinţări: Din specia Agave tequilana se produce faimoasa băutura Tequila, precum şi un sirop îndulcitor (mai dulce decât mierea şi mai sănătos, ar susţine unii). Frunzele vătămate produc o pastă din care, în vremurile demult uitate, se producea hârtie, şi tot din frunze (uscate de data asta) se produceau şi ţesături pentru cei sărmani. Din sucul de Agave fermentat se producea, în perioada Mesoamericana, o băutură alcoolică sacră numită Pulque la care aveau acces doar anumite clase sociale superioare. Din spini erau confecţionate ace de cusut şi ace de siguranţă, precum şi instrumente de scris, iar rădăcinile erau gătite, fiind o importantă sursă de hrană. Pe scurt, Agavele ofereau Aztecilor hrană, băutura, hârtie şi haine.

Acum, aţi auzit vreodată oameni spunând că „plantele ne vorbesc”? Aţi înţeles vreodată la ce se referă acei oameni? V-au vorbit, defapt, vreodată plantele?
Poate că da şi n-aţi ştiut să le ascultaţi. Poate că nu v-aţi regăsit în ce v-au transmis.

Din August tot văd aceste Agave la seră şi le studiez, le admir, însă niciodată nu am înţeles ce mi-au transmis, se pare că nu aveam starea de spirit necesară pentru a înţelege. Până ieri, când am luat plantele din seră la fotografiat şi am observat urmele lăsate de spinii Agavelor pe frunze.
Fiecare frunză nouă este protejată/îmbrăţişată de cea anterioară în timpul dezvoltării, până ajunge la stadiul de maturitate şi se depărtează, lănsâdu-i loc următoarei. Mi se pare fascinant cum acele urme ale spinilor rămân acolo tot timpul.

Bineînţeles, fascinant este mai mult sentimentul pe care mi l-a trezit această constatare. Îmbrăţişarea unei persoane dragi, pe care o simţi acolo, chiar şi atunci când nu mai este lângă tine. Îţi lasă urme precum spinii unei Agave. Şi dacă vă întrebaţi, spinii au rol de protecţie împotriva dăunătorilor (insecte şi animale) care îşi doresc să mănânce frunzele Agavelor, ele fiind sursă de apă. Îmbrăţişare, spini, protecţie, it makes sense.

Un alt lucru interesant de ştiut despre Agave, apropo de comparaţia mea cu o îmbrăţişare, este că după ce fructul ei ajunge la maturitate, planta moare. Cumva, asta mă duce cu gândul la un părinte care-şi creşte copilul până ştie că-i bine, apoi spune că „se poate stinge liniştit”.

Vedeţi? V-am zis eu că plantele ne vorbesc.
Acum vă las să admiraţi Agavele de la seră. Sau poate doriţi să-mi faceţi o vizită, am porţile deschise 🙂 .

 

2 replies on “Îmbrățișarea unei Agave

  • Roxana Hangan

    Îmi place foarte mult articolul. Am o mare atracție pt Agave de când am intrat în contact direct cu ele, de prin 2012 ,practica Erasmus în Creta – tot de aici le am și pe ale mele. Trei frumuseți A. americana – una simpla și doua Variegata ( una a ajuns la mama). Le ador!
    Am ocazia sa le folosesc și în proiecte. De doi ani visez la o A. atenuata și nu găsesc…
    Doream sa împărtășesc experiența mea cu Agavele.
    Take care!

    Reply
    • Anda Cârstoiu

      Vă mulțumesc frumos pentru comentariu și mă bucur că v-a plăcut articolul! Și mie îmi plac extraordinar de mult și îmi doresc să le folosesc cât mai mult în amenajări, la clienții open-minded bineînțeles.
      Seară frumoasă vă doresc!

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *